GĂRGĂRIŢA SFECLEI

Bothynoderes punctiventris (Gărgăriţa sfeclei)

Culturi afectate: SFECLĂ

Răspândite în special în sudul Câmpiei Dunării şi sudul ţării, în Dobrogea, Banat, în zonele cu soluri cernoziomice uşoare, aluvionare. Insecta are corpul de 10-12 mm lungime, de culoare neagră; partea dorsală a corpului este acoperită cu solzi deşi cu vârful trifid, de culoare cafenie, din care cauză corpul insectei apare cenuşiu.

Capul este prelungit, prezentând un rostru scurt şi gros, la extremitate puţin lăţit şi cu o carenă mediană longitudinală.

Elitrele sunt ovale, acoperite cu solzi cenuşii şi prezintă 10 rânduri de puncte dispuse longitudinal.

Ventral, corpul este prevăzut cu solzi de culoare cenuşie albicioasă, iar pe segmentele 2, 3 şi 4 prezintă pete negre, rotunde, glabre şi lucioase.
Larva este apodă, de culoare albă-gălbuie, la completa dezvoltare având 12-14 mm lungime.
Specie monovoltină (anuală). Hibernează ca insectă adultă în sol, la 20-50 cm adâncime, într-o cămăruţă pupală.

Adulţii apar la suprafaţa solului, primăvara, când temperatura medie a aerului depăşeşte 10-12°C.

La apariţie, insectele se hrănesc cu lobodă, de pe care migrează apoi pe culturile de sfeclă.

Deplasarea adulţilor se poate face prin mers şi zbor, putându-se astfel răspândi până la 30-40 km.
Ouăle sunt depuse în sol, în apropierea coletului plantelor de hrană.

Larvele apărute pătrund în sol, se dispun la exteriorul pivotului rădăcinilor şi rod vârful acestora sau sapă cavităţi laterale.
Ajunsă la completa dezvoltare, prin lunile iulie-august, în apropierea locului de hibernare larva se transformă în pupa, stadiu care durează 16-18 zile.

Noii adulţi rămân în sol şi hibernează.
Gărgăriţele retează la colet plăntuţele tinere şi rod frunzele plantelor de sfeclă şi ale altor specii de chenopodiacee.

Larvele rod cavităţi sau galerii în rădăcini.

Frunzele plantelor atacate se ofilesc, pivotul emite rădăcini laterale deasupra locului ros.